Ecologia incepe aici - SalvaEco.org  

Colinde de Crăciun
Despre noi
Echipa
Activitati
Proteste
! Sfaturi Ecologice
Sarbatori Ecologice
Galerie Foto
Awards
Legislatia Ecologica
Turism
Finantari
Programe de finantare
Galerie Foto
Ecotopia Photo
Plante rare
Plante Medicinale
Insecte rare
Promovare
Fa-ti o poza!

La Tipova
Nistrul este un hotar, strajuit de cetati si manastiri, care se succed pe malul drept al acestuia: Hotin, Calarasi, Cosauti, Rudi, Soroca, Japca, Saharna, Tipova, Tighina, Noul Neamt, Ciobruciu, Palanca, Cetatea Alba...
Cruce si sabie... Cuvant si tacere... Apa si piatra...
Aceasta e tara Nistrului...
Anume aici a luat nastere un fenomen arhitectural unic in Europa: biserica-cetate. De regula situata intr-un loc inaccesibil, tainuit, scobita in perete de stanca, incapatoare, ca sa poata adaposti la vremi de rastriste locuitorii satelor din preajma, cu fata orientata catre rasaritul pagan, de unde se scurgeau puhoaiele de popoare barbare, locuitorii ei
de-a lung de veacuri, au fost deopotriva: calugari si osteni, preoti si strajeri, carturari si cioplitori in stanca...
Oamenii satelor de aici au stat si ei de paza vetrelor strabune cu o mana pe plug si alta pe sabie...
Nu intamplator malul drept al Nistrului, mai priporos si ceva mai ridicat ca celalalt, seamana de la Hotin pana la mare, cu un zid lung, ca de cetate, - zidul de aparare a Europei, i-am zice, - alcatuit dintr-o multime de manastiri si bastioane...
Cele mai vechi biserici si schituri romanesti par a fi cele de la Nistru.
Una dintre acestea e Tipova. O localitate, care pastreaza in numele ei sonoritati de cetate dacica: Tipova. Sau de avertisment apocaliptic venit mai degraba din viitor, cum incearca sa sugereze vanturile care se incalcesc pe inaltimi sau lumina ce tiuie trecand printre pietre: ?Tipa-va!?
Aici ai impresia ca cerul se agata de colturile pietrelor, incercand parca sa le clinteasca cu blandete din loc.
In aceste zile de primavara intarziata, ceata si aburii de de-asupra Nistrului se sprijina de dealurile pietroase, creandu-ti iluzia ca acestea s-au si desprins de la pamant, plutind cu tot cu schit si chilii, undeva intre cer si tarani.
Flori galbene, de papadie, ard mocnit ca niste lumanari pe marginile pietrelor, intru a-ti arata cararea care duce catre incaperile scobite in peretele de piatra al Nistrului.
Treptele care coboara catre manastire sint roase de incaltari.
Pe alocuri acestea sint prabusite cu tot cu stancile in care fusesera cioplite.
De multe ori legatura intre o treapta si alta o fac: o radacina de pom, un prichici de stanca pravalita, un smoc de iarba uscata...
Aici, intre Rapa Blanaritei si Valea Satului, e situat un adevarat orasel subteran ? 18 incaperi sapate in roca, ? ?de catre calugari cu unghiile?, iti precizeaza localnicii ? un sobor, plus alte doua bisericute de dimensiuni mai mici, o clopotnita, care a avut odata si trei clopote, chilii pentru calugari cu paturi de piatra, incaperi legate intre ele de treceri interioare si un gang tainuit ? cale de refugiu pentru calugari la timp de primejdii, care sfredeleste dealul de piatra dintr-o parte in cealalta...
Complexul monastic seamana mai degraba cu o cetate, decat cu un locas de cult.
Nu intamplator e numit in cronicile mai vechi, dar si de cei care locuiesc in satul de deasupra ? Horodiste, adica Oras-Cetate.
La Tipova calugarul Mihail imi vorbeste de carti sfinte zidite in peretii manastirii, ca aceasta sa nu se prabuseasca. Pe care le mai cauta si azi diversi cautatori de comori.
Langa una dintre bisericile cioplite in stanca, calugarul ne indeamna sa stam cu talpile pe un mormant, pe care-l crede a fi al unui sfant necunoscut, ca sa ne intrebe: ?Simtiti cum se zbate tarana sub talpi?!?
O energie ciudata se scurge parca de jos, strabatandu-ne fiinta din calcaie pana in crestet, si umplandu-ne de fior tainic.
La Tipova exista marturii arheologice care tin de secolul XII inainte de Hristos.
Pe muchia dealului a fost descoperit un oras mort al getilor.
In grote, dar si pe pietrele acoperite cu giulgi de muschi verde poti vedea rune stravechi, alfabete antice, zgariate in piatra, care asteapta sa fie descifrate.
Arhiepiscopul Visarion Puiu situa schitul in zorii crestinismului, apreciindu-l drept unul dintre cele mai vechi locasuri de cult romanesti.
O vreme fusese parasit.
In 1776 monahul Bartolomeu Ciungu va veni de la manastirea vecina Saharna, ca
sa-l amenajeze si sa se aseze in el.
Undeva pe aici parca si zaresti ? acoperita de licheni uscati si iarba tanara ? acea urma uriasa, despre care parintele istoriei Herodot (490-429 i. Hr.) vorbea in Cartea a patra a Istoriei sale: ?Pe o stanca langa fluviul Tiras (denumirea veche a Nistrului ? n.n.) oamenii arata urma lui Heracle, urma ce seamana cu talpa piciorului unui om, dar este lung de doi coti. Asa e aceasta urma?.
Pe cararile de aici zaresti parca urme de profeti.
Pe la Tipova poposise si unul dintre profetii Basarabiei dinainte de 1940 ? Bucur, un barbat intre doua varste, cu barba neagra si cu o cruce mare pe piept, care umbla descult pe zapada si pe care oamenii mai batrani il mai tin minte trecand din sat in sat si profetind. {i pentru ca dupa 28 iunie 1940 profetise ca puterea diavolului care se latise dinspre Soare-Rasare va dura exact 50 de ani ca dupa aceea sa piara in bezna istoriei, noile autoritati l-a arestat si impuscat catre sfarsitul acelui an...
Peste alti ani, in 1949, bolsevicii au inchis manastirea, alungand calugarii de aici in lume, iar peste un sfert de veac, in 1975 ? dupa ce manastirea fusese devastata si distrusa completamente ? tot ei au declarat-o fariseic ?luata sub ocrotirea statului?.
Dar chiar nici dansii la acea ora nu mai aveau ce ?ocroti?.
Noii stapani ai Basarabiei cunosteau adevarul ca un popor ramas fara biserica poate fi mai usor ingenuncheat, indobitocit, ras de pe fata pamantului.
Incepand cu 1995 Tipova e populata de cativa calugari, devenind loc de pelerinaj.
Inca in 1980 mentionasem in cartea ?Moldova ? plai al mesterilor populari? ca in cimitirul din localitatea Tipova, chiar la intrare, pe partea dreapta, descoperisem ?Masa Tacerii? ? o masa rotunda de piatra cu scaune rotunde asezate de jur imprejurul ei, la care un batran mi-a mentionat ca sunt pomeniti mortii, deci ?se tace? ?o imitatie dupa celebra sculptura a genialului Constantin Brancusi efectuata de mesteri basarabeni inca in secolele XVII-XVIII.
?Mese asemanatoare, mi-a spus atunci acel localnic, ca sa ma dumireasca, veti putea intalni aproape in fiecare tintirim de pe malul Nistrului...?.
Nu departe de manastire, raul Tipova se prabuseste vuind, ?tipand?, de pe malurile abrupte, rostogolindu-se in prapastiile adanci, in cascade care iti creeaza impresia ca ar cadea din cer.
Sub una dintre ele se afla o nisa, unde, sub o lespede cu sapte gauri, se zice ca ar fi fost inmormantat, aici la marginile vechi Tracii, poetul Orfeu, cel care imblanzea fiarele si tamaduia oamenii cu cantec de lira...
De sus, de pe pietre Nistrul se vede ca din cer.
Bolta se impreuna aici cu pamantul, ca in timpurile cand, zic legendele, Cerul comunica cu Pamantul, zeii dacilor coborand pe pamant, ca sa se amestece cu oamenii, si sa se impreuneze cu fiicele oamenilor, iar oamenii, la randul lor, puteau urca la Cer ? ca in pomul unei case taranesti ? unde treceau de pe varful unui munte, dintr-un arbore mai inalt sau cu o scara.
Pe urma legatura cu cerul s-a intrerupt, oamenii, insa, n-au uitat de tot vechile locuri de contact cu cerul, ca un transfer spre o alta dimensiune si realitate din chiar preajma noastra.
Tipova ar fi unul dintre acele locuri de taina.
Cararile de la Tipova pastreaza urme de calugari, si preoti, de profeti si copii, de ciute si pasari...
Pe aici parca zaresti urmele sandalelor lui Iisus, inrourand iarba.
?A umblat pe aici si Mantuitorul, ti se va spune la Tipova, aerul acestor locuri este respirat de El...?.
Ai impresia ca aici cuvantul Lui a fost auzit de pietre si stanci, de arbori si ape, toate acestea pastrand reverberatia lor.
Aerul e mai limpede si zarile sint mai adanci, iar cerul e mai aproape la Tipova...
Aici te convingi ca o tara se poate scutura de saracie, doar imbratisand o inalta spiritualitate.
Ferice de cei care vor invia inainte de moarte!
Data: 27.05.2003 Sursa: Revista Natura
   
Ultimul numar al Revistei Natura

Publicatie de Ecologie, Turism si Cultura

Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detaliidetalii

"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detaliidetalii

Nedumerirea muzicantului Odata am fost intrebat de un muzicant: - Cum crezi, paianjenilor le place muzica? - N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detaliidetalii

Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detaliidetalii

Vezi arhiva Revistei Natura

 

Chisinau
Bucuresti
Timisoara
Iasi
Brasov
Constanta
Hincesti
Arad
Cluj-Napoca
Straseni





  Parteneri:
Orice în favoarea naturii
Articolele si stirile de pe acest site nu angajaza decat responsabilitatea autorilor lor, si nu reflecta in mod necesar opinia SalvaEco. Reproducerea integrala sau partiala a oricarui material fara acordul scris echipei SalvaEco sau a autorului este interzisa.

© 2002-2019 All rights reserved "SalvaEco"
Gazduire și Domeniu - Adpixel
Version 1.5.5,596