Ecologia incepe aici - SalvaEco.org  

Colinde de Crăciun
Despre noi
Echipa
Activitati
Proteste
! Sfaturi Ecologice
Sarbatori Ecologice
Galerie Foto
Awards
Legislatia Ecologica
Turism
Finantari
Programe de finantare
Galerie Foto
Ecotopia Photo
Plante rare
Plante Medicinale
Insecte rare
Promovare

Mediul, o problema internationala
Inca din momentul in care s-a recunoscut ca exista o criza ecologica, s-a vazut ca ea este globala, deoarece deteriorarile de mediu nu cunosc frontiere, mai ales privind aerul, dar si apele ce trec dintr-o tara in alta, sau poluarea oceanului, care este un bun comun, cum sunt si speciile de plante si animale pe care omul le ameninta cu pierea. Din aceste cauze, inca de la inceputul anilor '70, au inceput actiuni internationale de protejare a mediului si a naturii. Astfel, Consiliul Europei a proclamat anul 1970 ca Anul European pentru Mediu iar in 1972 a fost convocata la Stockholm prima Conferinta ONU pentru Mediu. Aici s-a constatat cat de mare este hiatusul intre cunoasterea stiintifica si tehnica asupra mediului si necesitatile de interventie si ca orice hotarare luata in domeniu va trebui bine fundamentata stiintific. Una dintre consecintele Conferintei a fost demararea Programului Natiunilor Unite pentru Mediu (PNUE), de fapt, un organism international cu sediul la Nairobi (Kenya). Putin timp dupa aceea, Comunitatea Europeana a creat, in cadrul Comisiei Europene, Directoratul pentru mediu, iar ONU a preluat, in cadrul Comisiei Economice, concluziile si propunerile conferintei. Rezultatul a fost discutarea, negocierea si luarea unor decizii in cadrul unor conventii internationale de o deosebita importanta care, la nivelul Consiliului Europei, sunt doar recomandari, dar la nivelul Uniunii Europene si ONU sunt reglementari obligatorii.
Astfel, pentru poluarea aerului a fost semnata in 1979 "Conventia pentru poluarea atmosferica transfrontiera" apoi Protocoalele pentru emisiile de sulf (1987) si azot (1988). Pentru protejarea stratului de ozon au fost semnate Conventia de la Viena (1985), Protocolul de la Montreal (1987) si revizuirea lui de la Londra (1990), iar pentru emisiile din dioxid de carbon a fost semnata, la Rio de Janeiro, "Conventia privind schimbarile climatice" (1992) si Protocolul de la Kyoto (1997) pe aceeasi tema.
Pentru apele continentale, ONU a lansat Deceniul apelor dulci, s-a semnat "Conventia pentru poluarea-transfrontiera a raurilor si lacurilor" (Helsinki, 1992), iar pentru protectia oceanelor, "Conventia Natiunilor Unite privitoare la dreptul marilor" (1982) si "Tratatul asupra Americii" (1995), iar pe plan regional "Conventia privind protectia Marii Mediterane" (1975, 1976, 1980) si a Marii Negre (Bucuresti, 1992). Pentru protectia solului a avut loc "Conferinta ONU pentru desertificare" (1977), iar pentru deseuri s-a semnat "Conventia de la Basel privind transportul lor peste frontiere", intrata in vigoare in 1992 si completata in 1994.
In ceea ce priveste biosfera, exista un mare numar de conventii si tratate, cum ar fi "Conventia privind zonele umede" (Ramsar, 1971), "Conventia privind protectia patrimoniului mondial cultural si natural" (Paris, 1972), "Conventia privind vanatoarea de balene", (Washington, 1973), "Conventia privind conservarea speciilor migratoare" (Bonn, 1979) etc. {i, cea mai cuprinzatoare, "Conventia privind conservarea diversitatii biologice (Rio de Janeiro, 1992).
Ce ne arata toate aceste documente? Ca ingrijorarea pentru starea mediului si a componentelor sale este tot mai mare si ca omenirea a devenit constienta de imensele pericole care ameninta conditiile de viata pe planeta si insusi viitorul speciei umane.
Un prim pas pentru intelegerea globala a problemei s-a realizat in 1982, cand s-a comemorat, la Nairobi, scurgerea primilor zece ani de la istorica conferinta de la Stockholm. Bilantul facut a fost cu totul negativ, constatandu-se ca, in ciuda eforturilor depuse, s-a realizat putin in mod concret pentru protejarea mediului la scara globala. Dar s-a vazut mai ales, ca nu se pot lua in considerare doar deteriorarile de mediu, fara a se cauta sa se diminueze cauzele lor, cu alte cuvinte, industrializarea excesiva, agricultura intensiva, supraexploatarea resurselor naturale, producerea energiei in cantitati excesive, cresterea traficului de transport (pe sol, in aer si pe apa); adica factorii prin care definim dezvoltarea societatii umane. Cu aceasta ocazie s-a stabilit ca este necesara o abordare complexa, simultana, a conditiilor de mediu si a dezvoltarii. Ca atare, a fost numita o comisie ONU "pentru mediu si dezvoltare" care sa realizeze o astfel de cercetare si sa prezinte un raport cat mai detaliat. Pusa sub conducerea dnei Gro Harlem Brundtland, atunci ministru de externe al Norvegiei, comisia a realizat un cuprinzator raport cunoscut sub numele de Our common future (Viitorul nostru comun, 1987), dar mai ales sub cel de "Raportul Brundtland", opera capitala, caci ea a statuat o noua conceptie, denumita dezvoltare durabila (sustainable development). Ea pune la baza dezvoltarii economice limitele impuse de protejarea mediului, enuntand urmatoarea idee fundamentala: dezvoltarea durabila inseamna utilizarea resurselor naturale necesare nevoilor prezente fara ca aceasta sa compromita posibilitatea generatiilor viitoare de a-si asigura propriile nevoi. Sau, in termeni economici, bunastarea generatiei actuale nu trebuie sa creasca pe seama generatiilor viitoare. Ea se refera la doua elemente, secatuirea globului de materiile prime si deteriorarea mediului.
Conceptul de dezvoltare durabila s-a bucurat aproape instantaneu de o publicitate extraordinara, fiind insusit de Comunitatea Europeana, de Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OECD), de Natiunile Unite si a fost sustinut puternic de Conferinta la varf de la Paris din toamna lui 1991. In sfarsit, el a stat la baza importantei Conferinte Mondiale a Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare de la Rio de Janeiro (UNCED a United Nations Conference on Environment and Development) din 1992. Ea a intrunit 107 sefi de state si 182 de ministri ai mediului sau similarii lor, sefii celor 27 organisme specializate ONU, 33 organisme interguvernamentale si 300 ONG-uri, fiind cea mai mare conferinta ce a avut loc pe Pamant. In ea s-a convenit asupra unui program mondial care sa puna in aplicare conceptul de dezvoltare durabila. El este cuprins intr-un document intitulat Declaratia de la Rio privind mediul si dezvoltarea in care, in 27 de principii, sunt enuntate ideile esentiale si intr-un masiv volum care sub numele de Agenda 21, trece in revista intreaga problematica a factorilor de mediu, starea actuala, pericolele de deteriorare si masurile ce trebuie intreprinse pentru salvarea civilizatiei.
Ca urmare a Conferintei de la Rio, a fost infiintat un nou organism international ONU menit a pune in aplicare conceptul de dezvoltare durabila, denumit Comisia ONU pentru mediu si dezvoltare, recunoscandu-se faptul ca ameliorarile mediului sunt dependente mai ales de schimbarile economice si sociale si nu pot fi realizate doar prin investitii locale. Pentru implementarea noilor concepte si luarea unor decizii concrete au fost organizate conferinte internationale regionale, cum a fost pentru Asia de Sud-Est sau, cea care ne intereseaza in cel mai inalt grad, Conferinta ministeriala Un mediu pentru Europa, care a avut loc in aprilie 1993 la Lucerna (Elvetia). Raportul acesteia, intitulat Programul de actiune pentru protectia mediului in Europa Centrala si de Est, cuprinde o fotografie a starii mediului in toate cele 19 tari din aceasta parte a Europei si un program detaliat de masuri pe care trebuie sa le ia toate tarile vizate, de la ameliorarea directa a factorilor de mediu (aer, apa, sol, subsol) si pana la reforma politicilor si a conceptiilor economice. Raportarea celor realizate s-a facut la conferinta urmatoare, din 1995, de la Sofia si la cea din 1998 de la Aahurs. In iunie 1997, a avut loc la New York Conferinta Earth Summit +5, organizata de ONU, in care sefii de state si de guverne au venit sa raporteze ce s-a realizat in cei cinci ani scursi de la Conferinta UNCED de la Rio.
In septembrie 2002 la Iohannesburg, Africa de Sud si-a desfasurat lucrarile forumul mondial dedicat dezvoltarii durabile a umanitatii. E un pas facut in viitor, care ar putea conferi o alta dimensiune si o alta mentalitate asupra convietuirii speciei umane cu planeta pamant.
In septembrie 2002 la Iohannesburg, Africa de Sud si-a desfasurat lucrarile forumul mondial dedicat dezvoltarii durabile a umanitatii. E un pas facut in viitor, care ar putea conferi o alta dimensiune si o alta mentalitate asupra convietuirii speciei umane cu planeta pamant.

Marcian BLEAHU,
("Priveste inapoi cu manie... Priveste inainte cu spaima")

Data: 27.05.2003 Sursa: Revista Natura
   
Ultimul numar al Revistei Natura

Publicatie de Ecologie, Turism si Cultura

Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detaliidetalii

"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detaliidetalii

Nedumerirea muzicantului Odata am fost intrebat de un muzicant: - Cum crezi, paianjenilor le place muzica? - N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detaliidetalii

Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detaliidetalii

Vezi arhiva Revistei Natura

 



 
Orice în favoarea naturii
Articolele si stirile de pe acest site nu angajaza decat responsabilitatea autorilor lor, si nu reflecta in mod necesar opinia SalvaEco. Reproducerea integrala sau partiala a oricarui material fara acordul scris echipei SalvaEco sau a autorului este interzisa.

© 2002-2024 All rights reserved "SalvaEco"
Gazduire și Domeniu - vt9 – Agence Web
Version 1.5.5,1274