Ecologia incepe aici - SalvaEco.org  

Colinde de Crăciun
Despre noi
Echipa
Activitati
Proteste
! Sfaturi Ecologice
Sarbatori Ecologice
Galerie Foto
Awards
Legislatia Ecologica
Turism
Finantari
Programe de finantare
Galerie Foto
Ecotopia Photo
Plante rare
Plante Medicinale
Insecte rare
Promovare

Pe Raut la vale: de la Paharniceni la Trebujeni

De la Orhei pornim spre est-sud ca sa ajungem la Paharniceni. Ne despartim de ultima mahala a Orheiului si ajungem pe coama dealului de unde se deschide o panorama imensa, parjolita de seceta lui iunie. Desi soarele abia si-a aratat chipul de dupa colinile indepartate, vazduhurile sunt prea incalzite si ne dau de inteles ca o sa avem o zi plina de arsita.

Intre Orhei si Paharniceni distanta este mica, de cativa kilometri, pe care ii facem pe un drum plin de hopuri si pietris. Rautul prinde satul din 3 parti si confera intregului peisaj un aer patriarhal, arhaic, atemporal. Gardurile cladite din piatra, ne poarta pe huditi si ulicioare intortocheate, lasandu-ne placerea sa ratacim printr-un sat tipic moldovenesc, cu tufe mari de liliac la poarta si cu fantani cu ciutura mai la fiecare suta de metri. Arhitectura caselor e traditionala: usa de intrare e in centru, ferestre din dreapta si stanga, o prispa lata cu cerdac si cu stalpi din piatra sau lemn, acoperis bine proportionat acoperit cu olane rosii sau... ardezie ruseasca. Rar unde intalnesti cate un om pe drum. Lumea e plecata la camp sau peste hotare dupa o bucatica de paine.
Iesim din Paharniceni direct pe malul Rautului si ramanem surprinsi de un peisaj impresionant, poate unul din cele mai reprezentative pentru centrul Moldovei: albia raului serpuieste maestuos printre peretii priporosi de calcar, impodobiti cu stanci uriase, iar pe locurile mai joase si drepte stau insirate satele, prinse unul de altul. La cotitura din departare a Rautului se vede clar reciful "Magla" intins pe o suprafata de 5 ha si cu o inaltime de 80,5 metri. Aici, la o inaltime de 30 de metri de apa Rautului se afla o pestera din care poti admira valea raului si satele Piatra si Jeleboc, inundate in verdeata pomilor. De la reciful "Magla" ajungem la Jeleboc in cautarea izvorului-minune. Pe deal, grupuri de femei si copii prasesc porumbul si rasarita. De la ei aflam ca izvorul nu mai este izvor ci bazin de apa pentru Orhei.

Trecem Rautul si prin albia unui parau rece si limpede ajungem la un gard de sarma ghimpata. Un omulean binevoitor ne insoteste si ne povesteste ca izvorul Jeleboc are un debit de 45 litri pe secunda, ca alimenteaza cu apa intregul Orhei si inca vreo 3500 de tone le arunca zilnic in Raut. Izvorul a fost captat de sub stanca acum vreo 30 de ani si frumusetea lui naturala a ramas in descrieri si in imaginatia oamenilor. Aici, printre arbori si tufari, se observa zidurile vechi ale unei mori de apa. E cam tot ce a ramas din gloria de alta data a unui izvor-minune.

De la izvor pana la Furceni mergem pe malul drept al Rautului si privim cu strangere de inima malul stang, care este mutilat de o cariera de piatra si de rapile ce macina piatra. Se vede cu ochiul neinarmat ca rapile sunt opera omului care a distrus vegetatia si a aruncat muluza de la cariera in Raut. La Furceni malul drept gazduieste zeci de gunoisti, de parca aici n-ar exista primarie, iar la Orhei, serviciu sanitar si inspectorat ecologic.

Urcam povarnisul si ajungem de asupra Furcenilor. Peisajul e superb! E aproape incredibil ca apa subtire a Rautului a taiat un defileu urias, creand un landsaft salbatic fara de pereche. De aici, de sus, incepi sa descifrezi caligrafia norilor de pe cerul albastru, adierea vantului si parfumurile tari ale florilor de stanca. Din departe se aud dangate de clopot. Toate incep sa prinda un rost aici unde simfonia naturii nu are inceput si sfarsit.

De la Furceni pana la Trebujeni, pe malurile Rautului, nu mai exista nici un drum. Sunt vreo 10-12 km pe care ii parcurg cu pasul ca printr-o gradina a Domnului. Te misti ca printr-o tacere minerala si nu auzi nici vant, nici apa, nici freamat de arbori. Covoarele de flori salbatice, oglinda Rautului incremenita, albastrul orbitor al cerului par desprinse dintr-o alta lume. Parcurgi cei 10 km ca in 10 clipe si cand ajungi la casa padurarului Ciobanu te intrebi: ce am vazut si am simtit a fost vis sau realitate?

 

Text: Alecu RENITA

  Sursa: Revista Natura
   
Ultimul numar al Revistei Natura

Publicatie de Ecologie, Turism si Cultura

Suntem datori, cat mai urgent, sa rezolvam problema poluantilor organici persistenti. detaliidetalii

"Spaima moliilor", imbatatoarea floare de levantica este totodata un remediu de sanatate, prea putin cunoscut detaliidetalii

Nedumerirea muzicantului Odata am fost intrebat de un muzicant: - Cum crezi, paianjenilor le place muzica? - N-am avut prilejul sa-i vad in calitate de melomani... detaliidetalii

Oamenii de cultura sunt alesii Celui de Sus pentru a lumina sufletele oamenilor detaliidetalii

Vezi arhiva Revistei Natura

 





 
Orice în favoarea naturii
Articolele si stirile de pe acest site nu angajaza decat responsabilitatea autorilor lor, si nu reflecta in mod necesar opinia SalvaEco. Reproducerea integrala sau partiala a oricarui material fara acordul scris echipei SalvaEco sau a autorului este interzisa.

© 2002-2024 All rights reserved "SalvaEco"
Gazduire și Domeniu - vt9 – Agence Web
Version 1.5.5,1274