POP prin definitie sunt substantele chimice cu nucleul benzenic, astfel de substante fiind pesticidele de tipul DDT, chimicale tip PCB si produsi de tipul dioxinei. Acesti poluanti, odata emisi in mediul incunjurator, sunt transportati prin intermediul apei si ai curentilor de aer pe o suprafata mare de la locul in care s-au produs.

Caracteristicile POP-urilor:
- sunt persistente in natura;
- rezista proceselor de degradare fizice, chimice si biologice;
- sunt, in general, semivolatile sau chiar foarte greu volatile, evaporarea facandu-se, astfel, relativ incet. Substantele cu aceasta proprietate intra in circuitul curentilor de aer, sunt transportate pe distante lungi, dupa care se reintorc in mediu. Cu cat clima este mai rece, cu atat aceste substante tind sa se evapore mai putin, rezultand acumularea acestora in anumite regiuni (de exemplu, zonele arctice, la indepartari de cateva mii de kilometri de la sursa lor de origine;
- solubilitatea lor in apa este foarte scazuta, dar sunt foarte solubile in lipide (grasimi). Astfel, aceste substante se acumuleaza in tesuturi grase din organismele vii. Aceste concentratii pot creste in organism datorita efectului de acumulare din lantul trofic;
- au potentialul de a afecta sanatatea umana si a altor organisme, chiar si in concentratii foarte mici (asa cum se gasesc in momentul de fata). Unele substante, chiar si in cantitati mici, pot duce la activarea functiilor biologice normale, inclusiv la perturbarea activitatii hormonale a organismului.

Dioxinele si furanii - sunt doua nume folosite la descrierea a doua grupe de compusi PCDD (dioxine dibenzo-policlorinate) si PCDF (furani dibenzo-policlorinate). Din cele 254 de substante ale acestor doua grupuri, 17 au fost incluse pe lista celor mai periculoase substante produse de om. Simplu, daca dioxinele s-ar gasi in comert, ar fi fost demult interzise. Din pacate, dioxinele si furanii sunt produsele secundare ale unor industrii producatoare de hartie (unde dioxina se formeaza in cadrul procesului de albire a hartiei), industrii chimice (la procesele de formare a compusilor, ce contin clor), dar si la incinerarea deseurilor (unde dioxinele se formeaza ori de cate ori se ard compusi, ce contin in molecula lor clor). Incinerarea ramane, totusi, unul dintre procesele, ce contribuie major la eliminarea de dioxina in mediul inconjurator. Intr-un studiu efectuat in Olanda, sursele de dioxina sunt urmatoarele:
- 78,9% provine din incinerarea deseurilor menajere;
- 7,6% din procesele de sinteza a diferitor substante (ex. pesticide, etc).
- 4,3% din incinerarea deseurilor periculoase;
- 2,5 % din arderea lemnului;
- 1,5% din gazele de combustie emanate de autovehicule;
- 2,2% provin din diverse procese tehnologice efectuate la temperaturi si presiuni ridicate. Cu toate ca filtrele incineratoarelor capteaza o mare cantitate de substante toxice, aceste filtre nu sunt suficiente, deoarece dioxina si furanii sunt substante bioacumulative, persistente si foarte periculoase in cantitati foarte mici.