Cele patru anotimpuri, parafrazind, au devenit trei: iarna si vara. Nu cred ca mai exista cineva sa nu realizeze ca ne indreptam destul de sigur catre un dezastru ecologic major, catre o clima la fel de "temperata" ca omul. Tembelismul acela cu "omul a modelat Natura in propriul folos" (sau cam asa ceva), se intoarce cu virf si indesat impotriva noastra.

Poate n-ati vazut cum modeleaza Natura in propriul folos; deschideti televizorul pe Discovery: uragane, inundatii, alunecari catastrofale de teren samd, toate maturind ca-n joaca maretele realizari ale omului (si chiar pe om insusi).

Cind se supara Natura, omul parca nici focul nu l-a inventat...

Istoria ne-a invatat ca, imediat ce a parasit pesterile, omul s-a apucat sa taie copaci sa-si faca coliba si sa defriseze de jur imprejurul acesteia pentru a face agricultura. Ca si agricultor omul n-a reusit sa dauneze Naturii si lui insusi - exista, se pare, un echilibru.

Poluari majore, eufemistic vorbind, se intimplau doar cind se vizitau popoarele intre ele cu ocazia cite unui razboi si invadatii pirjoleau recoltele si otraveau fintinile, iar invadatorii pirjoleau tot ce intilneau in cale. Extrapolind putin, era un fel de "poluare ecologica", in fond, dupa astfel de confruntari, pe de o parte locul raminea pustiu si Natura isi intra in drepturi, pe de alta parte cenusa de la pirjol si oamenii cazuti in lupte fiind un excelent ingrasamint natural.

Jalea cea mare a inceput odata cu industrializarea. S-a actionat pe principiul ca "din codru rupi o ramurea, ce-i pasa codrului de ea".

Cu cit mai multa zgura cu atit mai prospera era afacerea. Tot inainte! Munti mutati din loc, fluvii deviate, paduri doborite la pamint, escavatii, forari, explorari - toate de-a valma si facute cu delicatetea unui viol in grup.

Aceasta "societate de consum" (sa nu va amagiti, de consum a fost si cea dinainte) ne-a transformat intr-o generatie de "picnic"-isti, din cei care se duc "la aer" doar pentru a aprinde focul si a lasa o gramada de gunoaie in urma.

Anual, din muntii nostri se colecteaza tone de deseuri. Incercati sa va inchipuiti cum de a fost posibil ca si de pe Hymalaia, "acoperisul lumii", sa se aduca intr-un an, dintr-o expeditie de ecologizare, peste 400 de tone de gunoaie!

Dar, uitati-va in jur la izvorul, piriul sau riul ce va strabate (sau trece pe linga) satul, comuna sau orasul. Mai este el apa copilariei in care va puteati scalda fara pericolul de-a va umple de cine stie ce boala? Nu exista curs de apa in Romania pe care sa nu pluteasca macar o cirpa, un pet, o sticla returnabila din plastic, ceva. Nu exista radacina sau copac de pe marginea apelor sa nu aiba agatat, zdrentuit, o trena de gunoaie; nu exista vad in care sa nu risti sa te tai intr-o conserva ruginita sau in cioburi de sticla.

Despre "codrul frate cu romanul" ce sa povestim? Ca l-am exportat in te miri ce tari ca si cherestea sa ni se-ntoarca ca mobilier? Ca ne curg dealurile-n cap si ne viziteaza muntii casele ca le-am defrisat pantele?

De cite dezastre ecologice majore va mai fi nevoie pentru a deschide ochii si a face ceva? De cite cianuri, sulfuri si metale grele deversate in ape de cite ori cedeaza cite-un dig de decantare si de cite case inghitite de pamintul ce se casca sub ele? Pina a mai rade cite un munte ca la Rosia Montana pentru niste aur ce numai de foame n-are sa ne tina, nu uitati ca pina si legumele, in loc sa contina vitamine ca pe vremea bunicii, au ajuns un fel de Tabloul lui Mendeleev si azi miine vor incepe sa muste si sa vorbeasca...

Comentarii la: protest-ro-subscribe@yahoogroups.com