Prin pomi e ciripit si cint,
Vazduhu-i plin de-un rosu soare,
Si salciile-n alba floare ?
E pace-n cer si pe pamint.
Rasuflul cald al primaverii
Adus-a zilele-nvierii.

Si cit e de frumos in sat!
Crestinii vin tacuti din vale
Si doi de se-ntilnesc in cale
Isi zic: Hristos a inviat!
Si ride-atita sarbatoare
Din chipul lor cel ars de soare.

Si-un vint de-abia clatinitor
Sopteste din vazduh cuvinte:
E glasul celor din morminte,
E zgomotul zburarii lor!
Si pomii fruntile-si scoboara
Ca Duhul Sfint prin aer zboara.

E liniste. Si din altar
Cintarea-n stihuri repetate
Departe pina-n vai strabate ?
Si clopotele cinta rar:
Ah, Doamne! Sa le-auzi din vale
Cum rid a drag si pling a jale!

Biserica, pe deal mai sus,
E plina astazi de lumina,
Ca-ntreaga lume este plina
De-acelasi gind, din cer adus
In fapta noastra ni e soarta
Si viata este tot, nu moartea.

Pe deal se suie-ncetisor
Neveste tinere si fete,
Batrini cu iarna vietii-n plete;
Si-ncet, in urma tuturor,
Vezi sovaind cite-o batrina
Cu micul ei nepot de mina.

Ah, iar in minte mi-ai venit
Tu, mama micilor copile!
Eu stiu ca si-n aceste zile
Tu plingi pe-al tau copil dorit!
La zimbet cerul azi ne cheama ?
Sint Pastile! Nu plinge, mama!

George Cosbuc 1894